IMITATÍV, -Ă, imitativi, -e, adj. Care imită (sunete). – Din fr. imitatif, lat. imitativus. (Sursa: DEX '98 )
IMITATÍV, -Ă adj. Care imită. ◊ Armonie imitativă v. armonie (1) [în DN]. [Pl. -vi, -ve. / cf. fr. imitatif, it. imitativo]. (Sursa: DN )
IMITATÍV, -Ă adj. care imită. (< fr. imitatif, lat. imitativus) (Sursa: MDN )
IMITATÍV adj. v. onomatopeic. (Sursa: Sinonime )
imitatív adj. m., pl. imitatívi; f. sg. imitatívă, pl. imitatíve (Sursa: Ortografic )
IMITATÍV ~ă (~i, ~e) Care imită (sunete). /<fr. imitatif, lat. imitativus (Sursa: NODEX )
| imitativ adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | imitativ | imitativul | imitativă | imitativa |
| plural | imitativi | imitativii | imitative | imitativele |
| genitiv-dativ | singular | imitativ | imitativului | imitative | imitativei |
| plural | imitativi | imitativilor | imitative | imitativelor |
| vocativ | singular | imitativule | imitativo |
| plural | imitativilor | imitativelor |
