IMINÉNȚĂ,iminențe, s. f. Faptul de a fi iminent; starea unui lucru sau a unei situații iminente. – Din fr. imminence, lat. imminentia. (Sursa: DEX '98 )
IMINÉNȚĂs.f. Faptul de a fi iminent; caracterul, starea a ceea ce este iminent. [Cf. fr. imminence, it. imminenza]. (Sursa: DN )
IMINÉNȚĂs. f. caracterul, starea a ceea ce este iminent. (< fr. imminence, lat. imminentia) (Sursa: MDN )
IMINÉNȚĂ s. inevitabilitate. (~ producerii unui fenomen.) (Sursa: Sinonime )
iminénță s. f., g.-d. art. iminénței; pl. iminénțe (Sursa: Ortografic )