Dex.Ro Mobile
IMINÉNȚĂ, iminențe, s. f. Faptul de a fi iminent; starea unui lucru sau a unei situații iminente. – Din fr. imminence, lat. imminentia. (Sursa: DEX '98 )

IMINÉNȚĂ s.f. Faptul de a fi iminent; caracterul, starea a ceea ce este iminent. [Cf. fr. imminence, it. imminenza]. (Sursa: DN )

IMINÉNȚĂ s. f. caracterul, starea a ceea ce este iminent. (< fr. imminence, lat. imminentia) (Sursa: MDN )

IMINÉNȚĂ s. inevitabilitate. (~ producerii unui fenomen.) (Sursa: Sinonime )

iminénță s. f., g.-d. art. iminénței; pl. iminénțe (Sursa: Ortografic )

IMINÉNȚĂ ~e f. 1) Caracter iminent. 2) Situație iminentă. /<fr. imminence, lat. imminentia (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
iminență   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular iminență iminența
plural iminențe iminențele
genitiv-dativ singular iminențe iminenței
plural iminențe iminențelor
vocativ singular iminență, iminențo
plural iminențelor