IMERSÁRE, imersări, s. f. (Rar) Scufundare. – V. imersa. (Sursa: DEX '98 )
IMERSÁRE s.f. (Rar) Imersiune (1). [După fr. immersion]. (Sursa: DN )
imersáre s. f., g.-d. art. imersării (Sursa: Ortografic )
IMERSÁ, imersez, vb. I. Tranz. (Rar) (Tehn.) A scufunda parțial sau total un corp într-un mediu fluid; a imerge. – Din imers. (Sursa: DEX '98 )
imersá vb., ind. prez. 3 sg. imerseáză (Sursa: Ortografic )
| imersa verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) imersa | imersare | imersat | imersând | singular | plural |
| imersează | imersați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | imersez | (să) imersez | imersam | imersai | imersasem |
| a II-a (tu) | imersezi | (să) imersezi | imersai | imersași | imersaseși |
| a III-a (el, ea) | imersează | (să) imerseze | imersa | imersă | imersase |
| plural | I (noi) | imersăm | (să) imersăm | imersam | imersarăm | imersaserăm, imersasem* |
| a II-a (voi) | imersați | (să) imersați | imersați | imersarăți | imersaserăți, imersaseți* |
| a III-a (ei, ele) | imersează | (să) imerseze | imersau | imersară | imersaseră |
* Formă nerecomandată
| imersare substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | imersare | imersarea |
| plural | imersări | imersările |
| genitiv-dativ | singular | imersări | imersării |
| plural | imersări | imersărilor |
| vocativ | singular | imersare, imersareo |
| plural | imersărilor |
