IMÉNS, -Ă,imenși, -se, adj. Care este extraordinar de mare, de numeros, de intens, de important; colosal, enorm. ♦ (Adverbial; cu determinări introduse prin prep. „de”, exprimă ideea de superlativ) Foarte, extraordinar. – Din fr. immense, lat. immensus. (Sursa: DEX '98 )
IMÉNS, -Ăadj. Foarte mare, nemărginit; vast. ♦ Nenumărat, enorm. ♦ Foarte important. [< fr. immense, it. immenso, lat. immensus]. (Sursa: DN )
IMÉNS, -Ăadj. foarte mare, nemărginit; vast. ◊ nenumărat, enorm. ◊ (fig.) foarte important. (< fr. immense, lat. immensus) (Sursa: MDN )
IMÉNS adj. 1. v. extraordinar. 2. v. uriaș.3. v. nemărginit. 4. infinit, necuprins, nefinit, nelimitat, nemărginit, nemăsurat, nesfârșit, nețărmurit, (rar) ilimitat. (O câmpie ~.)5. colosal, enorm, nenumărat, (înv. și reg.) nesocotit. (O mulțime ~.)6. v. incalculabil, nelimitat, (rar) necalculabil. (Cu efecte ~.) (Sursa: Sinonime )
Imens ≠ limitat, mic (Sursa: Antonime )
iméns adj. m., pl. iménși; f. sg. iménsă, pl. iménse (Sursa: Ortografic )
IMÉNS1adv. (urmat de un determinativ precedat de prepoziția deexprimă ideea de superlativ) La cel mai înalt grad; extraordinar (de); extrem (de). /<fr. immense, lat. immensus (Sursa: NODEX )
IMÉNS2 ~să (~și, ~se) Care este de proporții foarte mari; extraordinar de mare; enorm; gigantic; uriaș; colosal. /<fr. immense, lat. immensus (Sursa: NODEX )