ÎMBULZÍ,îmbulzesc, vb. IV. 1. Refl. A se îngrămădi în număr mare, a se înghesui; a se buluci. 2. Tranz. A face pe cineva să stea înghesuit, a vârî pe cineva sau ceva într-un spațiu strâmt, neîncăpător, aglomerat; a înghesui. ♦ (Despre o mulțime) A înghesui pe cineva din toate părțile. ♦ Fig. A năpădi pe cineva cu stăruințele, cu insistențele. – În + bulz. (Sursa: DEX '98 )
A ÎMBULZÍ ~ésctranz. (ființe) A face să se îmbulzească; a înghesui; a buluci. /în + bulz (Sursa: NODEX )
A SE ÎMBULZÍ mă ~éscintranz. (despre ființe) A se aduna în număr mare (într-un spațiu restrâns) mișcându-se în dezordine; a se buluci; a se înghesui. ~ la intrare. /în + bulz (Sursa: NODEX )
ÎMBULZÍ vb. 1. a se grămădi, a se îndesa, a se înghesui, a se îngrămădi, (pop.) a se buluci, (reg.) a se poroboti, a se târși, (prin Ban. și Olt.) a se nălogi, (rar fig.) a se mușuroi. (S-au ~ cu toții în jurul lui.)2. a se băga, a se îndesa, a se înghesui, a se îngrămădi, a se vârî. (Ce vă ~ așa în mine?) (Sursa: Sinonime )
îmbulzí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbulzésc, imperf. 3 sg. îmbulzeá; conj. prez. 3 sg. și pl. îmbulzeáscă (Sursa: Ortografic )
