(A fi) cu coatele goale = a) (a fi) cu haina ruptă în coate; b) (a fi îmbrăcat) sărăcăcios; (a fi) sărac
A face lux = a duce o existență fastuoasă, foarte costisitoare; a se îmbrăca extrem de elegant și de costisitor
A fi ca o sorcovă = a fi îmbrăcat caraghios, împopoțonat
A fi gol prepeleac = a fi sărac, neîmbrăcat
A fi pus la punct = a fi aranjat, bine îmbrăcat
A fi în neglijeu = a fi îmbrăcat sumar
A fi) îmbrăcat ușor = (a fi) îmbrăcat cu haine subțiri
A lua hainele la purtare = a îmbrăca în toate zilele hainele de sărbătoare
A purta doliu = a umbla îmbrăcat în negru (în semn de doliu) sau cu un semn negru de doliu pe îmbrăcăminte
A se găti ca de horă = a se îmbrăca foarte frumos, cu hainele de sărbătoare
A se îmbrăca cu (sau în) pene de păun = a se lăuda cu meritele altuia
A se îmbrăca tiptil = a se deghiza, a se travesti
A sta (sau a ședea) frumos = (despre obiecte de îmbrăcăminte) a i se potrivi (cuiva), a-i veni bine; (despre purtări) a fi așa cum trebuie, cum se cere
A îmbrăca (cu sau în) caftan = a (se) ridica la rangul de domn sau de boier
A-i curge (cuiva) obielele sau a curge obielele de pe (sau după) cineva = a fi îmbrăcat în zdrențe, a fi zdrențos, zdrențăros
A-i curge (cuiva) peticele = a fi îmbrăcat în haine zdrențăroase
Pe dos = a) (în legătură cu obiecte de îmbrăcăminte) cu partea de dinăuntru în afară; b) altfel de cum trebuie, de cum e firesc; c) (, despre oameni) sucit, ciudat, bizar
Ușor în pene = îmbrăcat subțire, sumar; prost îmbrăcat, zdrențăros
ÎMBRĂCÁ,îmbrác, vb. I. Refl. și tranz. 1. A(-și) acoperi corpul cu veșminte. ♦ Refl. A purta haine de o anumită croială, de o anumită calitate etc. 2. A-și procura sau a procura cuiva hainele trebuincioase. 3. A (se) acoperi, a (se) înveli. ♦ Tranz. A înfăța perna sau plapuma. ♦ Tranz. A înveli cu hârtie, cu material plastic etc. copertele unei cărți, ale unui caiet etc. ♦ Tranz. A fereca icoane, bijuterii etc. în aur sau în argint. ♦ Tranz. Fig. A învălui, a ascunde (adevărata înfățișare, adevăratul aspect etc.). – Lat. *imbracare (< braca „pantaloni”). (Sursa: DEX '98 )
A ÎMBRĂCÁ îmbráctranz. 1) (haine) A pune pe corp. ~ rochia. 2) (ființe) A acoperi cu haine, potrivindu-le pe corp. ~ copilul. 3)(persoane, încăperi etc.) A asigura cu haine, cu lucruri casnice. ~ familia. ~ casa. 4) și fig. A asigura cu un înveliș extern. ~ o pernă. ~ o carte. [Sil. îm-bră-] /<lat. îmbracare (Sursa: NODEX )
ÎMBRĂCÁ vb. 1. a se echipa, a se înveșmânta, (înv. și reg.) a se învește. (Vă rog să vă ~ și să mergem.)2. a-și lua, a-și pune. (Și-a ~ haina și a plecat.)3. a pune, a trage. (~ cămașa pe tine.)4. v. înfăța. 5. v. tapisa. 6. a (se) acoperi, a (se) înveli, (înv. și pop.) a (se) coperi. (A ~ o carte.)7. v. fereca. (Sursa: Sinonime )
A (se) îmbrăca ≠ a (se) dezbrăca (Sursa: Antonime )
îmbrăcá (îmbrác, îmbrăcát), vb. – 1. A (-și) acoperi corpul cu veșminte. – 2. A acoperi, a înveli. – 3. A împărți, a distribui. – 4. (Rar) A (se) întoarce, a (se) inversa. Lat. *imbracāre, de la bracae, cf. brace, brăcire (Pușcariu 780; Candrea-Dens., 147; REW 4281; DAR), cf. it. (im)bricare. Pentru sensul lat. bracāre „a-și pune pantaloni”, cf. Castro 178 (DAR crede că trebuie plecat de la sensul cuvîntului it. „a înfășura în scutece”). – Der. îmbrăcăciune, s. f. (înv., veșmînt); îmbrăcătură, s. f. (acțiunea de a se îmbrăca); neîmbrăcat, adj. (gol, fără haine); îmbrăcăminte, s. f. (haină, veșmînt; placentă); desbrăca, vb. (a scoate hainele; a despuia), pe care Candrea-Dens., 178, îl derivă direct din lat. (Sursa: DER )
îmbrăcá vb., ind. prez. 1 sg. îmbrác, 3 sg. și pl. îmbrácă (Sursa: Ortografic )