ÎMBELȘUGÁ,îmbelșughez, vb. I. Tranz. (Rar) A face pământul să rodească, să devină îmbelșugat. – În + belșug. (Sursa: DEX '98 )
ÎMBELȘUGÁT, -Ă,îmbelșugați, -te, adj. Care are din abundență cele trebuincioase. ♦ Care există din belșug, din abundență. [Var.: (reg.) îmbielșugát, -ă adj.] – V. îmbelșuga. (Sursa: DEX '98 )
A ÎMBELȘUGÁ ~ghéztranz. rar (ogoare) A face să aibă belșug (prin muncă și organizare). /în + belșug (Sursa: NODEX )
ÎMBELȘUGÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎMBELȘUGA. 2) (despre bunuri) Care este în cantitate mare; din belșug; abundent; bogat. 3) Care se află cu prisosință. /v. a îmbelșuga (Sursa: NODEX )
ÎMBELȘUGÁT adj. 1. v. bogat. 2. bogat, (livr.) opulent. (A dus o viață ~.)3. abundent, bogat, copios, îndestulat, (fig.) princiar. (Un prânz ~.)4. bogat, des, învolt. (Cu păr ~.) (Sursa: Sinonime )
îmbelșugá vb., ind. prez. 1 sg. îmbelșughéz, 3 sg. și pl. îmbelșugheáză (Sursa: Ortografic )