IMANÉNȚĂ, imanențe, s. f. Însușirea sau starea a ceea ce este imanent. – Din fr. immanence, lat. immanentia. (Sursa: DEX '98 )
IMANÉNȚĂ s.f. Situația a ceea ce este imanent. [Cf. fr. immanence, it. immanenza]. (Sursa: DN )
IMANÉNȚĂ s. f. însușirea, starea a ceea ce este imanent. (< fr. immanence, lat. immanentia) (Sursa: MDN )
imanénță s. f., g.-d. art. imanénței; pl. imanénțe (Sursa: Ortografic )
IMANÉNȚĂ ~e f. Caracter imanent. /<lat. immanentia, fr. immanence (Sursa: NODEX )
| imanență substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | imanență | imanența |
| plural | imanențe | imanențele |
| genitiv-dativ | singular | imanențe | imanenței |
| plural | imanențe | imanențelor |
| vocativ | singular | imanență, imanențo |
| plural | imanențelor |
