ILUSTRÁȚIE,ilustrații, s. f. 1. Imagine desenată sau fotografiată destinată să explice sau să completeze un text. ◊ Ilustrație de carte = gen al graficii prin care se prezintă tipuri sau momente esențiale ale unui text literar și având, uneori, și rol ornamental. 2. (În sintagma) Ilustrație muzicală = a) acompaniament, fond muzical sau efecte sonore care însoțesc un film mut, un spectacol de teatru, o evocare literară etc.; b) fragmente sau bucăți muzicale executate ca exemplificări la o expunere de specialitate. [Var.: ilustrațiúne s. f.] – Din fr. illustration, lat. illustratio. (Sursa: DEX '98 )
ILUSTRÁȚIEs.f. Imagine, desen etc. care accentuează, explică sau completează un text. ◊ Ilustrație muzicală = însoțire a unei lecții, a unui curs de fragmente muzicale; fond muzical care însoțește o reprezentație teatrală, o evocare. [Gen. -iei, var. ilustrațiune s.f. / cf. fr. illustration, lat. illustratio]. (Sursa: DN )
ILUSTRÁȚIEs. f. imagine, desen etc. care accentuează, explică sau completează un text. ♦ ~ muzicală = însoțire a unei lecții, a unui curs de fragmente muzicale; fond muzical care însoțește o reprezentație teatrală, o evocare literară etc.; coloana sonoră a unui film. (< fr. illustration, lat. illustratio) (Sursa: MDN )
ILUSTRÁȚIE s. poză, (înv. și pop.) chip, (înv.) tablou. (Carte cu ~ii.) (Sursa: Sinonime )
ilustráție s. f. (sil. -ți-e), art. ilustráția (sil. -ți-a), g.-d. art. ilustráției; pl. ilustráții, art. ilustráțiile (sil. -ți-i-) (Sursa: Ortografic )
ILUSTRÁȚIE ~if. Imagine sau desen care însoțește un text pentru a-l împodobi, a-l completa sau a-l explica. ◊ ~ muzicală a) fond muzical care însoțește o reprezentație teatrală, un film mut, o evocare literară, o emisiune de radio sau de televiziune; b) fragmente sau bucăți muzicale executate ca exemplificări la o expunere de specialitate. [G.-D. ilustrației; Sil. -lus-tra-ți-e] /<fr. illustration, lat. illustratio, ~onis (Sursa: NODEX )
ILUSTRÁȚIE (‹ fr., lat.) s. f. Ramură a graficii care include: desenul, acuarela, gravura, fotografia, imaginea ce însoțește, în scop explicativ sau interpretativ, un text. ◊ I. de carte = gen al graficii prin care se reprezintă tipuri sau momente esențiale ale unui text literar; poate avea și funcție ornamentală. Cunoscută din vechime în Egipt și Extremul Orient, când a avut mai ales caracter explicativ. În Evul Mediu au avut o mare valoare i. de c. religioasă din Bizanț (sec. 9-10) și a manuscriselor evangheliarelor irlandeze (sec. 9-10). După inventarea tiparului, a fost realizată în xilogravură și în lucrări beletristice și științifice.Printre cei mai importanți ilustratori de carte se numără H. Daumier, E. Delacroix, Salvador Dali ș.a. În România există o bogată tradiție a i. de c., începând cu sec. 15 (ex. „Tetraevangheliarul” lui Nicodim de la Tismana din 1404, decorat cu elemente vegetale și zoomorfe). Printre cei mai importanți ilustratori români: Margareta Sterian, Mac Constantinescu, A. Demian, A. Jiquidi, Tia Peltz, Lena Constante, Florica Cordescu-Jebeleanu, Vasile Kazar, Ion State, Val Munteanu, Florin Pucă, Mircea Dumitrescu, Done Stan, Vasile Socoliuc ș.a. ◊ I. muzicală = a) includere într-un curs, într-o lecție sau expunere despre artă, literatură etc. a unor fragmente muzicale; b) fond sonor care însoțește o producție audio (radio) sau audio-vizuală (teatru, cinematografie, televiziune). (Sursa: DE )
