Dex.Ro Mobile
ILUSTRÁRE, ilustrări, s. f. Acțiunea de a (se) ilustra și rezultatul ei. – V. ilustra. (Sursa: DEX '98 )

ILUSTRÁRE s.f. Acțiunea de a ilustra și rezultatul ei; ilustrație. [< ilustra]. (Sursa: DN )

ILUSTRÁRE s. 1. v. exemplificare. 2. (concr.) exemplificare, exemplu. (Sunt necesare cât mai multe ~ări.) (Sursa: Sinonime )

ilustráre s. f., g.-d. art. ilustrării; pl. ilustrări (Sursa: Ortografic )

ILUSTRÁ, ilustrez, vb. I. 1. Tranz. A lămuri mai bine o problemă prin exemple, prin fapte, prin gesturi. ♦ A reprezenta (printr-un desen, printr-o imagine etc.). 2. Refl. A se remarca, a se distinge într-un anumit domeniu. 3. Tranz. A împodobi cu ilustrații o carte, un text etc. – Din fr. illustrer, lat. illustrare. (Sursa: DEX '98 )

A ILUSTRÁ ~éz tranz. 1) (probleme, teze, teorii etc.) A clarifica prin exemple; a exemplifica. 2) (cărți, texte etc.) A înzestra cu ilustrații. 3) (idei, planuri) A reprezenta printr-un desen sau printr-o imagine. /<fr. illustrer, lat. illustrare (Sursa: NODEX )

A SE ILUSTRÁ mă ~éz intranz. (despre persoane) A deveni ilustru; a se manifesta în mod deosebit; a se distinge; a se remarca; a excela; a se evidenția. /<fr. illustrer, lat. illustrare (Sursa: NODEX )

ILUSTRÁ vb. I. 1. tr. A lămuri, a clarifica o problemă prin exemple, prin gesturi etc. 2. refl. A se distinge, a se remarca, a ajunge celebru. 3. tr. A împodobi cu ilustrații o carte, un text. ♦ A reprezenta. [< fr. illustrer, cf. it., lat. illustrare]. (Sursa: DN )

ILUSTRÁ vb. I. tr. 1. a lămuri, a clarifica o problemă prin exemple, gesturi etc. 2. a împodobi un text cu ilustrații. ◊ (despre desene, imagini) a reprezenta. II. refl. a se distinge, a deveni ilustru. (< fr. illustrer, lat. illustrare) (Sursa: MDN )

ILUSTRÁ vb. 1. v. exemplifica. 2. a imagina, a înfățișa, a reprezenta. (Acest desen ~ ...) 3. v. marca. 4. v. remarca. (Sursa: Sinonime )

ilustrá vb., ind. prez. 1 sg. ilustréz, 3 sg. și pl. ilustreáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
ilustra   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ilustra ilustrare ilustrat ilustrând singular plural
ilustrea ilustrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ilustrez (să) ilustrez ilustram ilustrai ilustrasem
a II-a (tu) ilustrezi (să) ilustrezi ilustrai ilustrași ilustraseși
a III-a (el, ea) ilustrea (să) ilustreze ilustra ilustră ilustrase
plural I (noi) ilustrăm (să) ilustrăm ilustram ilustrarăm ilustraserăm, ilustrasem*
a II-a (voi) ilustrați (să) ilustrați ilustrați ilustrarăți ilustraserăți, ilustraseți*
a III-a (ei, ele) ilustrea (să) ilustreze ilustrau ilustra ilustraseră
* Formă nerecomandată

ilustrare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ilustrare ilustrarea
plural ilustrări ilustrările
genitiv-dativ singular ilustrări ilustrării
plural ilustrări ilustrărilor
vocativ singular ilustrare, ilustrareo
plural ilustrărilor