IGNOMINÍE, ignominii, s. f. (Livr.) Josnicie, infamie, mârșăvie. – Din fr. ignominie, lat. ignominia. (Sursa: DEX '98 )
IGNOMINÍE f. livr. Faptă de om josnic; infamie; ticăloșie; mârșăvie. /<fr. ignominie, lat. ignominia (Sursa: NODEX )
IGNOMINÍE s.f. (Rar) Josnicie, mârșăvie, ticăloșenie. [Pron. ig-no-, gen. -iei. / < lat. ignominia, cf. fr. ignominie, cf. it. ignominia]. (Sursa: DN )
IGNOMINÍE s. f. josnicie, mârșăvie, ticăloșie. (< fr. ignominie, lat. ignominia) (Sursa: MDN )
IGNOMINÍE s. v. abjecție, fărădelege, infa-mie, josnicie, mișelie, mârșăvie, nelegiu-ire, nemernicie, netrebnicie, ticăloșie. (Sursa: Sinonime )
ignominíe s. f., art. ignominía, g.-d. art. ignominíei; pl. ignominíi, art. ignominíile (Sursa: Ortografic )
| ignominie substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | ignominie | ignominia |
| plural | ignominii | ignominiile |
| genitiv-dativ | singular | ignominii | ignominiei |
| plural | ignominii | ignominiilor |
| vocativ | singular | ignominie, ignominio |
| plural | ignominiilor |
