IGNIFUGÁ,ignifughez, vb. I. Tranz. A acoperi sau a impregna un material combustibil (în special lemnos sau textil) cu materiale ignifuge, pentru a-l proteja contra acțiunii focului și a-i mări rezistența la ardere. – Din fr. ignifuger. (Sursa: DEX '98 )
IGNIFUGÁvb. I. tr. A impregna sau a acoperi un material inflamabil cu o substanță ignifugă. [Cf. fr. ignifuger]. (Sursa: DN )
IGNIFUGÁvb. tr. a impregna un material inflamabil cu o substanță ignifugă. (< fr. ignifuger) (Sursa: MDN )
ignifugá vb., ind. prez. 1 sg. ignifughéz, 3 sg. și pl. ignifugheáză (Sursa: Ortografic )
IGNIFÚG, -Ă,ignifugi, -ge, adj. (Despre materiale) Care se aprinde și arde foarte greu sau care nu arde deloc, împiedicând propagarea focului. – Din fr. ignifuge. (Sursa: DEX '98 )
A IGNIFUGÁ ~ghéztranz. (materiale combustibile) A trata cu substanțe ignifuge. /<fr. ignifuger (Sursa: NODEX )
IGNIFÚG ~gă (~gi, ~ge)și substantival (despre materiale, substanțe) Care este neinflamabil; care se aprinde greu. /<fr. ignifuge (Sursa: NODEX )
IGNIFÚG, -Ăadj., s.n. (Substanță, material) care nu se aprinde sau care arde foarte greu. [Cf. fr. ignifuge, cf. lat. ignis – foc, fugare – a alunga]. (Sursa: DN )
IGNIFÚG, -Ăadj. (despre materiale) care nu se aprinde, care arde greu. (< fr. ignifuge) (Sursa: MDN )
ignifúg adj. m., pl. ignifúgi; f. sg. ignifúgă, pl. ignifúge (Sursa: Ortografic )