IEROMONÁH, ieromonahi, s. m. Călugăr cu funcție de preot. [Var.: (rar) iermonác s. m.] – Din sl. ijeromonahŭ. (Sursa: DEX '98 )
ieromonáh s. m. (sil. ie-), pl. ieromonáhi (Sursa: Ortografic )
IEROMONÁH ~i m. Monah cu funcție de preot. [Sil. ie-ro-] /<sl. ijeromonahu (Sursa: NODEX )
| ieromonah substantiv masculin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | ieromonah | ieromonahul |
| plural | ieromonahi | ieromonahii |
| genitiv-dativ | singular | ieromonah | ieromonahului |
| plural | ieromonahi | ieromonahilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
