IEREMIÁDĂ, ieremiade, s. f. (Livr.) Plângere, tânguire (fără sfârșit). [Pr.: -mi-a-] – Din fr. jérémiade. (Sursa: DEX '98 )
IEREMIÁDĂ s.f. Plângere, tânguire. [Pron. -mi-a-. / cf. fr. jérémiade]. (Sursa: DN )
IEREMIÁDĂ s. f. plângere, tânguire. (< fr. jérémiade) (Sursa: MDN )
ieremiádă s. f. (sil. ie-, -mi-a-), g.-d. art. ieremiádei; pl. ieremiáde (Sursa: Ortografic )
IEREMIÁDĂ ~e f. rar Înlănțuire de strigăte de jale sau de durere; tânguire; lamentare. /<fr. jérémiade (Sursa: NODEX )
| ieremiadă substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | ieremiadă | ieremiada |
| plural | ieremiade | ieremiadele |
| genitiv-dativ | singular | ieremiade | ieremiadei |
| plural | ieremiade | ieremiadelor |
| vocativ | singular | ieremiadă, ieremiado |
| plural | ieremiadelor |
