IERBÁR1, ierbare, s. n. Colecție de plante uscate, presate între foi de hârtie (sugativă), păstrate în cutii sau în mape etichetate și orânduite pe grupe sistematice, constituind un material pentru studiile de botanică; mapă specială în care se păstrează o astfel de colecție. [Var.: (rar) herbár s. n.] – Iarbă + suf. -ar (după fr. herbier). (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

IERBÁR2, ierbare, s. n. Una dintre cele patru despărțituri ale stomacului rumegătoarelor; rumen1. – Iarbă + suf. -ar. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

IERBÁR s.n. Colecție de plante mici, uscate și presate, determinate din punct de vedere botanic; catalog, mapă care conține aceste plante. [Var. herbar s.n. / cf. germ. Herbarium, fr. herbier]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

IERBÁR s. n. colecție de plante mici, uscate și presate, determinate botanic; catalog, mapă conținând aceste plante. (< germ. Herbarium) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

IERBÁR s. v. rumen. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

ierbár (bot., anat.) s. n. (sil. ie-), pl. ierbáre (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

IERBÁR1 ~e n. 1) Colecție de plante (întregi sau unele organe ale lor) uscate și presate, mai ales, între foi de hârtie. 2) Mapă, cutie în care se păstrează o astfel de colecție. /<fr. herbier (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

IERBÁR2 ~e n. (la animalele rumegătoare) Diviziune (mai mare) a stomacului unde se macerează alimentele; rumen. /iarbă + suf. ~ar (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard