IERÁRH, ierarhi, s. m. (Bis.) Arhiereu. – Din bg. ierarh. (Sursa: DEX '98 )
IERÁRH s. v. arhiereu. (Sursa: Sinonime )
ierárh s. m. (sil. ie-), pl. ierárhi (Sursa: Ortografic )
IERÁRH ~i m. Rang superior în cadrul bisericii oficiale. /<bulg. ierarh (Sursa: NODEX )
| ierarh substantiv masculin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | ierarh | ierarhul |
| plural | ierarhi | ierarhii |
| genitiv-dativ | singular | ierarh | ierarhului |
| plural | ierarhi | ierarhilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
