IÉPURE,iepuri, s. m. Gen de mamifere din ordinul rozătoarelor, cu urechile lungi, cu doi dinți incisivi suplimentari pe falca superioară, cu picioarele dinapoi mai lungi decât cele dinainte și cu coada foarte scurtă; animal din acest gen, vânat pentru carnea și blana lui. ◊ Expr. Nu știi de unde sare iepurele = nu poți să știi de unde îți vine soluționarea unei probleme. – Lat. lepus, -oris. (Sursa: DEX '98 )
IÉPURE ~im. Mamifer rozător de talie medie, foarte sprinten, cu urechi lungi, coadă scurtă și cu picioarele de dinapoi mai lungi decât cele de dinainte (vânat pentru carne și blană). ◊ ~-de-casă iepure domestic, crescut pentru carne și blană. (A fi) fricos ca ~ele (a fi) foarte fricos. A alerga (sau a fugi) ca un ~ a alerga (sau a fugi) foarte repede; a fi iute de picior. Cine aleargă după doi ~i nu prinde nici unul cel care încearcă să facă concomitent două lucruri nu reușește să facă nici unul. A nu ști de unde sare ~ele a nu ști de unde poate apărea o șansă (în realizarea unui lucru, în rezolvarea unei probleme etc.). A împușca (sau a prinde) doi ~i deodată a înfăptui (cu succes) două acțiuni deodată. Câți ~i la biserică nimeni. Umbra-~elui plantă erbacee cu tulpină înaltă având frunze înguste, lungi și flori galbene-verzui. /<lat. lepus, ~oris (Sursa: NODEX )
brấnza-iépurelui (plantă) s. f. art., g.-d. art. brấnzei-iépurelui (Sursa: DOOM 2 )
brấnză de iépure (lucru imposibil) (pop.) s. f. + prep. + s. m. (Sursa: DOOM 2 )
IARBA-IÉPURELUI s. v. susai, tremurătoare. (Sursa: Sinonime )
LĂPTUCA-IÉPURILOR s. v. sunătoare. (Sursa: Sinonime )
MĂCRIȘUL-IÉPURELUI s. v. măcriș. (Sursa: Sinonime )
OSUL-IÉPURELUI s. v. pojarniță, sunătoare. (Sursa: Sinonime )
UMBRA-IÉPURELUI s. v. sparanghel. (Sursa: Sinonime )
iépure (iépuri), s. m. – 1. Mamifer rozător de cîmp cu urechile lungi, vînat pentru carne și blană (Lepus timidus). – 2. Varietate de casă a animalului anterior (Lepus cuniculus). – 3. Cotlet de porc. – 4. Supapă la foalele fierarilor. – 5. Boală bucală a vitelor. – 6. (Arg.) Soldat de infanterie. – Mr. l’epure, megl. l’epuri, istr. l’epur. Lat. lĕpǒrem (Pușcariu 765; Candrea-Dens., 807; REW 4991; DAR), cf. alb. ljepur (Meter 240; Philippide, II, 646), it. lebre (calabr. liépuru, riépule), prov. lebra, fr. lièvre, sp. liebre, port. lebre. Pentru semantismul sensului 3, cf. lat. musculus, de la mus, fr. souris. – Der. iepura, s. f. (nume tipic al animalului, datorită culorii blănii sale); iepuroaică, s. f. (femela iepurelui; varietate de struguri); iepuresc, adj. (de iepure); iepurește, adv. (ca iepurii); iepurar, s. m. (cîine de vînătoare; varietate de vultur, Aquila fulva), pe care Candrea-Dens., 808 îl derivă direct din lat.; iepurime, s. f. (mulțime de iepuri de cîmp sau de casă); iepurărie, s. f. (crescătorie de iepuri; lașitate); iepurăriță, s. f. (la cai, umflare a piciorului). – Din rom. provine țig. yepuro (Wlislocki 92). (Sursa: DER )
brânza-iépurelui s. f. (Sursa: Ortografic )
brânză-de-iépure s. f. (Sursa: Ortografic )
iépure s. m. (sil. ie-), art. iépurele; pl. iépuri (Sursa: Ortografic )
iépure-de-máre s. m. (sil. ie-) (Sursa: Ortografic )
lábă-de-iépure (bot.) s. f. (Sursa: Ortografic )
măcríșul-iépurelui s. m. (sil. -cri-) (Sursa: Ortografic )
ósul-iépurelui (bot.) s. n. (Sursa: Ortografic )
saláta-iépurelui s. f. (Sursa: Ortografic )
úmbra-iépurelui (bot.) s. f. (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
iepure substantiv masculin
nearticulat
articulat
nominativ-acuzativ
singular
iepure
iepurele
plural
iepuri
iepurii
genitiv-dativ
singular
iepure
iepurelui
plural
iepuri
iepurilor
vocativ
singular
iepure
plural
iepurilor
iepuri
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
