ÍE,ii, s. f. 1. Bluză femeiască caracteristică portului național românesc, confecționată din pânză albă de bumbac, de in sau de borangic și împodobită la gât, la piept și la mâneci cu cusături alese, de obicei în motive geometrice, cu fluturi, cu mărgele etc. 2. Parte a corpului la unele animale, reprezentată printr-o îndoitură a pielii. – Lat. [vestis] linea. (Sursa: DEX '98 )
-ÍE/-IÚNEs. f. „stare”, „calitate”. (< fr. -ion) (Sursa: MDN )
ÍE s. (Ban., Transilv. și Maram.) spăcel. (Poartă fotă și ~ înflorată.) (Sursa: Sinonime )
ÍE s. v. chișiță. (Sursa: Sinonime )
íe adv. (reg.) da, așa e!. (Sursa: DAR )
ié adv. – Da. Germ. ja. În Trans. După Pușcariu, Lr., 280, în loc de e(ste), cf. fi. (Sursa: DER )
íe s. f., art. ía, g.-d. art. íei; pl. ii, art. íile (sil. i-i-) (Sursa: Ortografic )
ÍE iif. Bluză femeiască din componența costumului național, confecționată din pânză albă și ornamentată cu broderii sau cusături, de obicei geometrice, pe piept, la mâneci și la guler. [Art. ia; G.-D. iei; Sil. i-e] /<lat. linea (Sursa: NODEX )
