IDOLÁTRU, -Ă,idolatri, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care se închină la idoli. ♦ Fig. (persoană) care iubește pe cineva sau ceva cu pasiune, în mod exagerat, peste măsură. – Din fr. idolâtre. (Sursa: DEX '98 )
IDOLÁTRU, -Ăadj., s.m. și f. (Cel) care se închină idolilor. ♦ (Fig.) (Cel) care iubește (pe cineva sau ceva) cu pasiune. [< fr. idolâtre, lat. idolatris]. (Sursa: DN )
IDOLÁTRU, -Ăadj., s. m. f. 1. (cel) care se închină idolilor. 2. (fig.) (cel) care iubește cu pasiune. (< fr. idolâtre, lat. idolatris) (Sursa: MDN )
IDOLÁTRU adj., s. păgân. (Sursa: Sinonime )
idolátru adj. m., s. m. (sil. -tru), pl. idolátri; f. sg. idolátră, pl. idolátre (Sursa: Ortografic )
IDOLÁTRU ~ă (~i, ~e)și substantival 1) Care crede în idoli; care se închină la idoli. 2) fig. Care idolatrizează; care vădește o pasiune exagerată față de cineva sau de ceva. [Sil. -la-tru] /<fr. idolâtre (Sursa: NODEX )
