IDIÓM, idiomuri, s. n. Termen general care denumește o unitate lingvistică (limbă, dialect sau grai). [Pr.: -di-om] – Din fr. idiome. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

IDIÓM s.n. (Lingv.) Mijloc de comunicare lingvistică cu o structură și individualități proprii; denumire generică pentru limbă, dialect, grai. [Pron. -di-om, pl. -muri, -me. / cf. fr. idiome, lat., gr. idioma]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

IDIÓM s. n. 1. termen generic pentru limbă, dialect, subdialect sau grai. 2. (muz.) creație și interpretare proprii unei anumite zone folclorice. (< fr. idiome, lat. idioma) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

IDIÓM s. v. dialect, grai, limbă. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

idióm s. n. (sil. -di-om), pl. idiómuri (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

IDIÓM ~uri n. Sistem lingvistic cu structură și cu trăsături proprii, vorbit de un anumit grup etnic. [Sil. -di-om] /<fr. idiome (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard