IDÍLIC, -Ă, idilici, -ce, adj. Care se petrece ca într-o idilă; bucolic, pastoral. ♦ (Despre natură) Câmpenesc, rustic; singuratic. ♦ (Despre sentimente) Simplu, naiv. ♦ (Despre poeți) Care scrie idile. – Din fr. idyllique. Cf. germ. idyllisch. (Sursa: DEX '98 )
IDÍLIC, -Ă adj. Care se petrece ca într-o idilă; bucolic, pastoral. ♦ (Despre natură) Câmpenesc; liniștit. [< fr. idyllique]. (Sursa: DN )
IDÍLIC, -Ă adj. care se petrece ca într-o idilă; bucolic, pastoral. ◊ (despre natură) câmpenesc; liniștit. (despre sentimente) simplu, naiv. (< fr. idyllique) (Sursa: MDN )
IDÍLIC adj. v. bucolic. (Sursa: Sinonime )
idílic adj. m., pl. idílici; f. sg. idílică, pl. idílice (Sursa: Ortografic )
IDÍLIC ~că (~ci, ~ce) 1) (despre creații artistice) Care are caracter de idilă; bucolic; câmpenesc; pastoral. 2) (despre natură) Care amintește idila; caracteristic vieții de la țară; câmpenesc; rustic; bucolic; pastoral. 3) (despre sentimente) Care vădește naturalețe; simplu. /<fr. idyllique, germ. idyllisch (Sursa: NODEX )
| idilic adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | idilic | idilicul | idilică | idilica |
| plural | idilici | idilicii | idilice | idilicele |
| genitiv-dativ | singular | idilic | idilicului | idilice | idilicei |
| plural | idilici | idilicilor | idilice | idilicelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
