IDÍLĂ,idile, s. f. Specie de poezie lirică și e*****ă din sfera poeziei bucolice, în care este prezentată, în formă optimistă sau idealizată, viața și dragostea în cadrul rustic; bucolică. ♦ Iubire curată, naivă și tinerească între persoane de s*x opus. [Var.: idíl, -e s. n.] – Din fr. idylle. Cf. germ. Idyll. (Sursa: DEX '98 )
IDÍLĂs.f.1. Poezie care prezintă în chip idealizat viața oamenilor de la țară; bucolică. 2. Dragoste curată, naivă, tinerească. [Var. idil s.n. / < fr. idylle, lat. idyllium, cf. gr. eidyllion – mic tablou]. (Sursa: DN )
IDÍLĂs. f. 1. specie a liricii peisagiste și e*****e care prezintă în chip idealizat viața oamenilor de la țară; bucolică. 2. dragoste curată, naivă, tinerească. (< fr. idylle, lat. idyllium, gr. eidyllion, mic tablou) (Sursa: MDN )
IDÍLĂ s. v. bucolică. (Sursa: Sinonime )
idílă s. f., g.-d. art. idílei; pl. idíle (Sursa: Ortografic )
IDÍLĂ ~ef. 1) Specie poetică de dimensiuni reduse cu subiect pastoral și amoros (care a avut o largă circulație în sec. XVIII-XIX). 2) Poezie din această specie în care se idealizează viața fără griji în sânul naturii. 3) fig. Mică aventură amoroasă și naivă (a unor tineri de s*x opus). /<fr. idylle (Sursa: NODEX )
