ICUSÁR s. m. v. icosar. (Sursa: DEX '98 )
ICOSÁR, icosari, s. m. (Înv.) 1. Irmilic. 2. Cercei sau salbă confecționată din icosari (1). [Var.: icusár s. m.] – Din ngr. ikosári. (Sursa: DEX '98 )
ICOSÁR s. irmilic. (~ul era o monedă turcească.) (Sursa: Sinonime )
icosár s. m., pl. icosári (Sursa: Ortografic )
| icusar substantiv masculin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | icusar | icusarul |
| plural | icusari | icusarii |
| genitiv-dativ | singular | icusar | icusarului |
| plural | icusari | icusarilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
