ÍCTER, ictere, s. n. Boală a ficatului și a veziculei biliare, care se caracterizează prin colorația galbenă a pielii și a mucoaselor bolnavului, provocată de impregnarea acestora cu pigmenți biliari; gălbinare. – Din ngr. íkteros. Cf. lat. icterus, fr. ictère. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ÍCTER s.n. Boală a ficatului constând în trecerea fierii în sânge și în îngălbenirea pielii și a albului ochilor bolnavului etc.; (pop.) gălbinare. [< fr. ictère, cf. gr. ikteros]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

ÍCTER s. n. simptom constând în colorația în galben a pielii și a mucoaselor, datorită impregnării țesuturilor cu pigmenți biliari. (< fr. ictère, lat. icterus, gr. ikteros) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

ÍCTER s. (MED.) gălbinare, hepatită, (pop.) gălbeneală. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

ícter s. n., pl. íctere (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

ÍCTER ~e n. Stare patologică constând în acumularea excesivă a fierii în sânge și a depunerii ei în țesuturi, manifestată, mai ales, prin colorația galbenă a pielii. /<fr. ictere, lat. icterus (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard