IBÓVNIC, -Ă, ibovnici, -ce, s. m. și f. (Pop.) Iubit2. – Din sl. ljubovĩnikŭ. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

IBÓVNIC s. v. amant, c******n, iubit, prieten. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

ibóvnic (ibóvnici), s. m. – Iubit, amant. – Var. libovnic, (înv.) iubovnic, ibomnic. Sl. ljubovnikŭ (Candrea 151; DAR; Conev 58), cf. bg. libovnik. – Var. ibovnică, s. f. (iubită, amantă). Cf. iubi. (Sursa: DER ) Copy to clipboard

ibóvnic s. m., pl. ibóvnici (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

IBÓVNIC ~că (~ci, ~ce) m. și f. pop. Persoană care întreține relații de dragoste nelegitime cu altă persoană de s*x opus; amant. /<sl. ljuboviniku (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard