IBÉRIC, -Ă,iberici, -ce, adj. Care aparține Iberiei, privitor la Iberia, provenit din Iberia. – Din fr. ibérique, it. iberico. (Sursa: DEX '98 )
ibéric adj. m., pl. ibérici; f. sg. ibérică, pl. ibérice (Sursa: Ortografic )
IBÉRIC1 ~că (~ci, ~ce) Care aparține Peninsulei Iberia; din Peninsula Iberia. /<fr. ibérique, it. iberico (Sursa: NODEX )
IBÉRIC2 ~că (~ci, ~ce)m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Peninsulei Iberia sau este originară din Peninsula Iberia /<fr. ibérique, it. iberico (Sursa: NODEX )
IBERICĂ sau PIRINEICĂ, Peninsula ~, peninsulă în extremitatea de SV a Europei, între Oc. Atlantic, G. Biscaya și M. Mediterană; 594,6 mii km2. Importante zăcăminte de cărbune, min. de fier, wolfram, pirite, cinabru. În centru se află un podiș înalt (înconjurat la N, NE și S de lanțuri muntoase), în SV se extinde C. Andaluziei, iar în V, C. Portugaliei. Alt. max.: 3478 m (Vf. Mulhacén, din Masivul Sierra Nevada). În N și NV climă temperat-oceanică, în S și E mediteraneană, iar în pod. central, continental-umedă. Pr. râuri care o străbat sunt Duero, Tajo, Guandina, Guadalquivir și Ebru. În arealul său se află Spania, Portugalia, Andorra și Gibraltar. (Sursa: DE )
