Dex iasca, iasca, definiţie iasca, dex.ro Mobile

A (se) ține viu (sau în viață, cu zile etc.) = a (se) menține în viață; a trăi sau a face să trăiască
A băga (pe cineva) la cheltuială = a face (pe cineva) să cheltuiască bani mulți
A fi (tot) cu mâna în buzunar = a fi darnic; a fi cheltuitor, a fi obligat să cheltuiască mereu
A i se urî cu viața = a nu mai dori să trăiască
A rămâne cu zile = a continua să trăiască, a scăpa cu viață, a fi lăsat în viață
A se face iască = a) a se usca; b) a slăbi foarte mult
A(-i) dezlega (sau, , a i se dezlega cuiva) limba = a face pe cineva (sau a începe singur) să vorbească, să se destăinuiască
A(-și) face iluzii = a nădăjdui sau a face să nădăjduiască lucruri irealizabile; a (se) amăgi
A-și face de cap = a face ceva ce poate să-i primejduiască viața; a face nebunii
A-și urî zilele sau a i se urî cuiva cu zilele = a se sătura de viață, a nu mai voi să trăiască

IÁSCĂ s. f. Nume dat mai multor ciuperci parazite în formă de copită de cal, uscate și tari, care cresc pe trunchiul arborilor și care, tratate special, erau folosite, în trecut, la aprins focul sau, în medicina populară, ca hemostatic (Fomes și Phellinus). ◊ Expr. A se face iască = a) a se usca; b) a slăbi foarte mult. – Lat. esca „hrană; medicament”. (Sursa: DEX '98 )

IÁSCĂ f. 1) Ciupercă parazită lemnoasă, în formă de copită, care crește pe trunchiul unor arbori. 2) înv. Material preparat din această ciupercă și folosit la aprins focul cu ajutorul amnarului și al cremenei. 3) Produs alimentar lipsit de orice gust. /<lat. esca (Sursa: NODEX )

iáscă s. f. – Nume dat mai multor ciuperci parazite, uscate și tari, care cresc pe trunchiul arborilor (Fomes igniarius). – Mr., megl. iască. Lat. ēsca (Diez, I, 163; Densusianu, Hlr., 189; Pușcariu 759; Candrea-Dens., 804; REW 2913; DAR), cf. alb. eskë, askë (Meyer 97; Philippide, II, 640), it., prov. esca, fr. èche, sp. yesca, ngr. ἤσϰα, ἴσϰα. Forma de pl. iești (DAR), este practic ieșită din uz. – Der. iescos, adj. (ca iasca, uscat). Din rom. provin sb. jeska „hrană” (Candrea, Elemente, 406), țig. yeska (Wlislocki 92). (Sursa: DER )

iască (g.-d. art. ieștii) substantiv feminin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	iască	iasca
nominativ-acuzativ	plural	iești	ieștile
genitiv-dativ	singular	iești	ieștii
genitiv-dativ	plural	iești	ieștilor
vocativ	singular	iască, iasco
vocativ	plural	ieștilor

iască (g.-d. art. iascăi) substantiv feminin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	iască	iasca
nominativ-acuzativ	plural	—	—
genitiv-dativ	singular	—	iascăi
genitiv-dativ	plural	—	—
vocativ	singular	iască, iasco
vocativ	plural	—