A ajunge la spartul târgului (sau iarmarocului) = a ajunge undeva prea târziu, când lucrurile sunt pe lichidate
A băga (pe cineva) în năbădăi = a) a înspăimânta; b) a face să-și piardă calmul, stăpânirea de sine
A căuta (pe cineva sau ceva) ca iarba de leac sau a umbla (după cineva sau ceva) ca după iarba de leac = a căuta cu înfrigurare, pretutindeni
A da la ziar = a publica sau a face să se publice la ziar
A da la ziar = a publica sau a face să se publice în ziar
A lua (cuiva) maul = a) a ameți; a face (pe cineva) să-și piardă cunoștința (în urma unei lovituri); b) a pune (pe cineva) în situația să nu mai poată spune nimic
A o face fiartă = a comite o eroare; a nu izbuti; a se face de râs
A pune (sau a face pe cineva) platcă = a face (pe cineva) să piardă la jocul de cărți
A scoate (pe cineva) din oprele = a face (pe cineva) să-și piardă cumpătul, să se tulbure
A scoate pe cineva din minți = a) a face pe cineva să-și piardă judecata sănătoasă, a-l zăpăci; b) a enerva la culme, a mânia
A se bate pe burtă cu cineva = a fi într-o intimitate familiară cu cineva
A se înscrie în fals = a susține în fața unei instanțe judiciare că dovada (scrisă) adusă de partea adversă este falsă
A tăia (cuiva) aripile = a face (pe cineva) să-și piardă curajul, avântul; a descuraja
A încerca marea cu degetul = a face o încercare, chiar dacă șansele de reușită sunt minime
A închide dosarul = a pune definitiv capăt unei acțiuni judiciare, unor cercetări, unei anchete fără să fi ajuns la soluționarea lor în fond; a clasa
A închina o mănăstire = a subordona o mănăstire altei mănăstiri străine sau unei patriarhii
A întoarce (sau a suci, a învârti) capul cuiva = a face pe cineva să-și piardă dreapta judecată; a zăpăci; a face pe cineva să se îndrăgostească
A șterge (sau a stinge, a face să piară) de pe fața pământului sau a (se) face una cu pământul (sau o apă și un pământ) = a (se) distruge, a (se) nimici
A ține (pe cineva) la (sau în) respect = a ține pe cineva la distanță, a nu-l lăsa să devină prea familiar
A(-și) tăia craca (sau creanga) de sub picioare = a pierde sau a face să piardă un avantaj, a (-și) periclita situația
A-i lua (sau a-i suci, a-i fura) cuiva mintea (sau mințile) = a face pe cineva să-și piardă judecata, să nu mai știe ce face
A-i tăia (sau, , a i se tăia) cuiva (toată) pofta = a face să-și piardă sau a-și pierde cheful, curajul de a (mai) face ceva
A-i umbla cuiva ceva prin gură = a nu-și putea aminti pentru un moment de ceva care îi este extrem de familiar, de cunoscut
A-și ieși (sau a scoate pe cineva) din pepeni = a-și pierde (sau a face pe cineva să-și piardă) răbdarea, a (se) enerva, a-și ieși (sau a scoate pe cineva) din fire
A-și vinde scump pielea = a lupta cu înverșunare, provocând mari neajunsuri adversarului (chiar dacă nu mai sunt sorți de izbândă)
Ca frunza și ca iarba = numeros
Dacă (sau de) nu curge, pică = chiar dacă câștigul nu este mare, tot te alegi cu ceva
De-a dreptul = fără a se abate din drum, fără înconjur; în mod direct, nemijlocit; chiar
Din moment în moment sau dintr-un moment în altul = imediat, chiar acum; curând, îndată
Din pământ, din iarbă verde = cu orice preț, cu orice efort, neapărat
Iarbă (sau buruiană) de leac = plantă medicinală
Iarnă cu șapte cojoace = iarnă foarte grea
Mare proprietar = moșier, latifundiar
N-am păzit (sau n-am păscut) porcii împreună = nu suntem egali spre a-ți permite gesturi de familiaritate cu mine
Pe când = a) în timp ce, pe vremea când; b) (cu nuanță adversativă) în acest timp însă, în schimb (în acest timp); iar
Până și = chiar și
În aceeași clipeală = chiar în acel moment
În clipa aceea = chiar atunci, chiar în momentul de care este vorba
IAR adv., conj. I. Adv. 1. Încă o dată, din nou; iarăși. 2. De asemenea, la fel. II. Conj. 1. (Adversativ) Dar, însă. 2. (Copulativ) Și. [Var.: iáră adv., conj.] – Et. nec. (Sursa: DEX '98 )
IAR adv. 1. iarăși, (înv.) rutes. (A venit ~ pe la noi.)2. v. tot. (Sursa: Sinonime )
iar,iare, s.n. (reg.) Braț (crac) sec al unei ape curgătoare. (Sursa: DAR )
iár adv. – 1. Altă dată, din nou. – 2. La fel, de asemenea. – 3. (Conj.) Și, pe de altă parte. – 4. (Conj., înv.) Totuși, în ciuda. – 5. (Conj.) Dar, însă. – Var. iară, ar(ă). Mr. iar(ă), megl. ară. Pare să provină dintr-un lat. *era (Schuchardt, ZRPh., XV, 240; G. Paris, Rom., XX, 333; Meyer-Lübke, Rom. Gramm., III, 495; Pușcariu 756; REW 2886; DAR; Pascu, I, 102), cf. engad. eir, prov. er(a), v. gal. ar, cu același sens; cf. și ngr. ἄρα, ἔρα. – Der. iarăși, adv. (altă dată), cu -și, ca cineși, totuși. (Sursa: DER )
IAR1adv. 1) (indică repetarea unei acțiuni, a unei stări) Încă o dată; din nou; iarăși. 2) pop. La fel; de asemenea; tot. [Monosilabic; Var. iară] /<Orig. nec. (Sursa: NODEX )
IAR2conj. (exprimă un raport adversativ și leagă două propoziții sau două părți de propoziție coordonate) Dar; însă. /<Orig. nec. (Sursa: NODEX )
