IACÁ1 s. f. (Înv.) Soi de tutun de cea mai bună calitate. – Et. nec. (Sursa: DEX '98 )
IACÁ2,iacale, s. f. (Înv.) Guler de haină femeiască. ◊ Expr. (Fam., și azi) A feșteli (cuiva) iacaua = a face de rușine (pe cineva). – Din tc. yaka. (Sursa: DEX '98 )
iacá (iacále), s. f. – Gît. Tc. yaka (Șeineanu, II, 218; Lokotsch 927). Sec. XIX, înv., se fololește numai în expresia a feșteli iacaua „a greși lovitura”. – Der. icăluță, s. f. (Munt., vas pîntecos). (Sursa: DER )
iacá (guler) s. f., art. iacáua, g.-d. art. iacálei; pl. iacále (Sursa: Ortografic )
