ÍȚII interj. (Rar; în expr.) A face iții, se zice despre cel care, într-un joc de copii, scoate puțin capul pe afară din locul unde s-a ascuns, pentru a da un semnal convențional. [Var.: íțiiu interj.] – Onomatopee. (Sursa: DEX '98 )
ÍȚIIinterj. : A face ~ a scoate puțin capul din locul unde este ascuns. /Onomat. (Sursa: NODEX )
iții interj. – Cuvînt cu care se atrage atenția copilului care caută, în jocul de-a v-ați ascunselea. Origine expresivă. După Tiktin, de la aici-i „uite-l aici”. Cf. iți, vb. refl. (a se arăta, a se ivi), pe care Tiktin (urmat de DAR și de Scriban) îl consideră der. de la interj. (cf. var. iții, ițîi, care pare a-i da dreptate), și pe care Cihac, II, 151, o punea greșit în legătură cu sl. iti „a merge”, iar Philippide, II, 718, cu alb. etsëń „a da”. Este cuvînt folosit aproape exclusiv în Mold. (Sursa: DER )
íții interj. (Sursa: Ortografic )
IȚÍ,ițesc, vb. IV. Refl. (Pop.) 1. A se ivi numai cu capul, a se arăta puțin, pentru un moment sau pe furiș. 2. A se uita la ceva pe furiș sau în fugă, a arunca o privire fugară și curioasă. – Cf. iții. (Sursa: DEX '98 )
A SE IȚÍ mă ițéscintranz. 1) A se expune vederii pe furiș și pentru un moment. 2) fig. A privi pe furiș și în fugă; a se uita repede și curios. /cf. iții (Sursa: NODEX )
IȚÍ vb. v. apărea, arăta, ivi, miji. (Sursa: Sinonime )
IȚ, iți, s.m. (reg.) copil neastâmpărat. (Sursa: DAR )
íție, íții, s.f. (reg., înv.) măsură de capacitate pentru lichide (egală cu o fele sau cu o jumătate de cofă); conținutul ei. (Sursa: DAR )
ițí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ițésc, imperf. 3 sg. ițeá; conj. prez. 3 sg. și pl. ițeáscă (Sursa: Ortografic )
