Dex.Ro Mobile
IȚÍ, ițesc, vb. IV. Refl. (Pop.) 1. A se ivi numai cu capul, a se arăta puțin, pentru un moment sau pe furiș. 2. A se uita la ceva pe furiș sau în fugă, a arunca o privire fugară și curioasă. – Cf. iții. (Sursa: DEX '98 )

IȚÍ vb. v. apărea, arăta, ivi, miji. (Sursa: Sinonime )

ițí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ițésc, imperf. 3 sg. ițeá; conj. prez. 3 sg. și pl. ițeáscă (Sursa: Ortografic )

A SE IȚÍ mă ițésc intranz. 1) A se expune vederii pe furiș și pentru un moment. 2) fig. A privi pe furiș și în fugă; a se uita repede și curios. /cf. iții (Sursa: NODEX )

IȚ, iți, s.m. (reg.) copil neastâmpărat. (Sursa: DAR )

Declinări/Conjugări
  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular iț ițul
plural iți iții
genitiv-dativ singular iț ițului
plural iți iților
vocativ singular
plural

iți   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) iți ire it ind singular plural
ește iți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) esc (să) ițesc ițeam ii isem
a II-a (tu) ești (să) ițești ițeai iși iseși
a III-a (el, ea) ește (să) ițească ițea i ise
plural I (noi) im (să) ițim ițeam irăm iserăm, isem*
a II-a (voi) iți (să) ițiți ițeați irăți iserăți, iseți*
a III-a (ei, ele) esc (să) ițească ițeau i iseră
* Formă nerecomandată