HĂRȚUIÁLĂ,hărțuieli, s. f. Faptul de a (se) hărțui. [Pr.: -țu-ia-] – Hărțui + suf. -eală. (Sursa: DEX '98 )
HĂRȚUIÁLĂ ~iélif. 1) v. A HĂRȚUI și A SE HĂRȚUI. 2) Schimb de cuvinte aspre între două sau mai multe persoane. [Sil. -țu-ia-] /a hărțui + suf. ~eală (Sursa: NODEX )
HĂRȚUIÁLĂ s. v. încăierare. (Sursa: Sinonime )
hărțuiálă s. f., g.-d. art. hărțuiélii; pl. hărțuiéli (Sursa: Ortografic )