HĂRĂNÍ, hărănesc, vb. IV. (Pop.) V. hrăni. (Sursa: DEX '98 )
| hărăni verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) hărăni | hărănire | hărănit | hărănind | singular | plural |
| hărănește | hărăniți |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | hărănesc | (să) hărănesc | hărăneam | hărănii | hărănisem |
| a II-a (tu) | hărănești | (să) hărănești | hărăneai | hărăniși | hărăniseși |
| a III-a (el, ea) | hărănește | (să) hărănească | hărănea | hărăni | hărănise |
| plural | I (noi) | hărănim | (să) hărănim | hărăneam | hărănirăm | hărăniserăm, hărănisem* |
| a II-a (voi) | hărăniți | (să) hărăniți | hărăneați | hărănirăți | hărăniserăți, hărăniseți* |
| a III-a (ei, ele) | hărănesc | (să) hărănească | hărăneau | hărăniră | hărăniseră |
* Formă nerecomandată
