HĂINÚȚĂ, hăinuțe, s. f. Diminutiv al lui haină; hăinișoară. – Haină + suf. -uță. (Sursa: DEX '98 )
HĂINÚȚĂ s. v. hăiniță. (Sursa: Sinonime )
hăinúță s. f. (sil. hăi-), g.-d. art. hăinúței; pl. hăinúțe (Sursa: Ortografic )
| hăinuță substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | hăinuță | hăinuța |
| plural | hăinuțe | hăinuțele |
| genitiv-dativ | singular | hăinuțe | hăinuței |
| plural | hăinuțe | hăinuțelor |
| vocativ | singular | hăinuță, hăinuțo |
| plural | hăinuțelor |
