HĂCUÍ, hăcuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A tăia în bucăți (mici); a toca mărunt; a sfârteca, a ciopârți. – Din germ. hacken. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

HĂCUÍ vb. v. ciopârți, mărunți, sfârteca, sfâșia, toca. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

hăcuí (-uésc, hăcuít), vb. – A tăia în bucăți, a sfîrteca, a toca. Origine incertă. Pare a fi germ. hacken; trebuie să fi intrat însă în rom. pe o filieră sl., care nu este cunoscută. Sec. XVII, astăzi în Mold. și Bucov. (Sursa: DER ) Copy to clipboard

hăcuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hăcuiésc; imperf. 3 sg. hăcuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. hăcuiáscă (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

A HĂCUÍ ~iésc tranz. pop. (mai ales legume) A tăia în bucăți (mici); a tăia mărunt. /<germ. hacken (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard