HÝBRIS s. n. (Lit.) Mândrie nemăsurată a unui individ, supraapreciere a forțelor și libertății sale în confruntarea cu destinul (considerate ca surse ale tragicului în teatrul antic). [Pr.: hübris] – Cuv. gr. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

HYBRIS s.n. (Lit.) Termen denumind excesul, violența, considerate în literatura greacă antică una din sursele generatoare (alături de destin) ale conflictului și prăbușirii eroului unei tragedii. [< gr. hybris]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

HYBRIS Hü-/ s. n. mândrie nemăsurată, supraapreciere a forțelor și libertății individului în confruntare cu destinul, în tragedia antică grecească. (< gr. hybris) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

hýbris (gr.) [y pron. ü/i] (hy-bris) s. n. (Sursa: DOOM 2 ) Copy to clipboard