Dex.Ro Mobile
HUZURÍ, huzuresc, vb. IV. Intranz. A trăi comod, în belșug și în trândăvie. ♦ A fi lipsit de griji; a se simți foarte mulțumit, a o duce bine. – Din huzur. (Sursa: DEX '98 )

HUZURÍ vb. 1. a se lăfăi. 2. a se îmbuiba. (Sursa: Sinonime )

huzurí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. huzurésc, imperf. 3 sg. huzureá; conj. prez. 3 sg. și pl. huzureáscă (Sursa: Ortografic )

A HUZURÍ ~ésc intranz. A trăi o viață fără de griji; a o duce în huzur; a se lăfăi. ◊ ~ de bine a nu mai putea de bine. /Din huzur (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
huzuri   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) huzuri huzurire huzurit huzurind singular plural
huzurește huzuriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) huzuresc (să) huzuresc huzuream huzurii huzurisem
a II-a (tu) huzurești (să) huzurești huzureai huzuriși huzuriseși
a III-a (el, ea) huzurește (să) huzurească huzurea huzuri huzurise
plural I (noi) huzurim (să) huzurim huzuream huzurirăm huzuriserăm, huzurisem*
a II-a (voi) huzuriți (să) huzuriți huzureați huzurirăți huzuriserăți, huzuriseți*
a III-a (ei, ele) huzuresc (să) huzurească huzureau huzuri huzuriseră
* Formă nerecomandată