HUZÚR s. n. Trai comod și lipsit de griji; p. ext. viață de trândăvie și de îmbuibare. – Din tc. hŭzur. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

HUZÚR n. 1) Trai îmbelșugat și lipsit de griji; lăfăială; răsfăț. 2) Viață inactivă, lipsită de activitate; lenevie; trândăvie. /<turc. huzur (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

HUZÚR s. 1. lăfăire. 2. îmbuibare. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

huzúr (-ruri), s. n. – Bunăstare, trai comod, lipsă de griji. – Mr. huzure. Tc. huzur (Șeineanu, II, 217; Roesler 606; Lokotsch 877; Ronzevalle 81), cg. ngr. χουζούρι. – Der. huzuri, vb. (a trăi comod, în belșug și trîndăvie). (Sursa: DER ) Copy to clipboard

huzúr s. n. (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard