HUTUPÍ, hutupesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mânca cu lăcomie (și urât); a înfuleca. – Et. nec. (Sursa: DEX '98 )
hutupí, hutupésc, vb. IV (reg.) 1. a mânca cu lăcomie (și urât); a înfuleca, a huzdopa, a hălpăcăi. 2. a îmbrânci. (Sursa: DAR )
hutupí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hutupésc, imperf. 3 sg. hutupeá; conj. prez. 3 sg. și pl. hutupeáscă (Sursa: Ortografic )
huțupí, huțupésc, vb. IV refl. (reg.) a se opinti. (Sursa: DAR )
| hutupi verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) hutupi | hutupire | hutupit | hutupind | singular | plural |
| hutupește | hutupiți |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | hutupesc | (să) hutupesc | hutupeam | hutupii | hutupisem |
| a II-a (tu) | hutupești | (să) hutupești | hutupeai | hutupiși | hutupiseși |
| a III-a (el, ea) | hutupește | (să) hutupească | hutupea | hutupi | hutupise |
| plural | I (noi) | hutupim | (să) hutupim | hutupeam | hutupirăm | hutupiserăm, hutupisem* |
| a II-a (voi) | hutupiți | (să) hutupiți | hutupeați | hutupirăți | hutupiserăți, hutupiseți* |
| a III-a (ei, ele) | hutupesc | (să) hutupească | hutupeau | hutupiră | hutupiseră |
* Formă nerecomandată
huțupi
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
