HUMÓR s. n. V. umor. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

HUMÓR s.n. v. umor. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

UMÓR s. n. Înclinare spre glume și ironii, ascunse sub o aparență de seriozitate; manifestare prin vorbe sau prin scris a acestei înclinații; p. ext. veselie, haz. ♦ Categorie estetică ce constă în sublinierea incompatibilității și absurdității laturilor unor situații în general firești. [Var.: humór s. n.] – Din fr. humeur, humour. Cf. engl. humour. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

UMÓR n. 1) Înclinație spre glumă și ironie, ascunse sub o seriozitate aparentă. 2) Vorbă care exprimă o astfel de înclinație. /<fr. humeur, humour (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

UMÓR s.n. Înclinare spre glume care se ascunde sub o înfățișare serioasă, severă, plină de ironie și de neprevăzut. [Var. humor s.n. / < engl., fr. humour, cf. lat. humor – umoare]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

UMÓR s. 1. v. haz. 2. duh, haz, spirit, (fig.) piper, sare. (Glumă plină de ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

umór s. n. (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard