Dex.Ro Mobile
HULÚB, hulubi, s. m., adj.m. 1. S. m. (Ornit.; reg.) Porumbel. ◊ Hulub de stepă = pasăre din ordinul columbiformelor, de mărimea unui porumbel, de culoare galbenă-brună, cu pete sure pe spate (Syrrhaptes paradoxus). 2. Adj. (Despre animale) Cu părul sau cu penele cenușii, asemănătoare cu ale porumbelului sălbatic. – Din ucr. holub. (Sursa: DEX '98 )

HULÚB s. v. porumbel. (Sursa: Sinonime )

hulúb (hulúbi), s. m. – Porumbel. – Var. golumb, gulup. Mr. gulup. Rut. holub, var. din sl. goląbi (Miklosich, Lexicon, 135; Cihac, II, 144; Byhan 311; DAR), cf. bg. golăb. – Der. hulubiță, s. f. (porumbiță), cf. sl. goląbica; hulăbărie, s. f. (porumbar, adăpost pentru hulubi). – Cf. gulup. (Sursa: DER )

hulúb adj. m., pl. hulúbi; f. sg. hulúbă, pl. hulúbe (Sursa: Ortografic )

hulúb s. m., pl. hulúbi (Sursa: Ortografic )

HULÚB1 ~ă (~i, ~e) pop. (despre animale) Care are părul sau penele cenușii, asemănătoare cu culoarea porumbelului sălbatic. /<ucr. holub (Sursa: NODEX )

HULÚB2 ~i m. pop. Pasăre (sălbatică sau domestică) de talie mică, cu cioc scurt, având penaj divers colorat; porumbel. /<ucr. holub (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
hulub   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular hulub hulubul hulu huluba
plural hulubi hulubii hulube hulubele
genitiv-dativ singular hulub hulubului hulube hulubei
plural hulubi hulubilor hulube hulubelor
vocativ singular hulubule hulubo
plural hulubilor hulubelor