Dex huli, huli, definiţie huli, dex.ro Mobile

HULÍ, hulesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A spune vorbe de ocară sau de batjocură la adresa cuiva, a ocărî pe cineva; p. ext. a vorbi de rău, a calomnia, a defăima. – Din sl. huliti. (Sursa: DEX '98 )

hulí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hulésc, imperf. 3 sg. huleá; conj. prez. 3 sg. și pl. huleáscă (Sursa: Ortografic )

A HULÍ ~ésc tranz. 1) (persoane) A trata cu hule (pentru a calomnia); a vorbi de rău; a ponegri; a defăima; a denigra. 2) (lucruri sau ființe considerate sfinte) A supune unui sacrilegiu; a pângări; a batjocori; a profana. /<sl. huliti (Sursa: NODEX )

huli verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) huli	hulire	hulit	hulind	singular	plural
		(a) huli	hulire	hulit	hulind	hulește	huliți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	hulesc	(să) hulesc	huleam	hulii	hulisem
	a II-a (tu)	hulești	(să) hulești	huleai	huliși	huliseși
	a III-a (el, ea)	hulește	(să) hulească	hulea	huli	hulise
plural	I (noi)	hulim	(să) hulim	huleam	hulirăm	huliserăm, hulisem*
	a II-a (voi)	huliți	(să) huliți	huleați	hulirăți	huliserăți, huliseți*
	a III-a (ei, ele)	hulesc	(să) hulească	huleau	huliră	huliseră

* Formă nerecomandată