HUDULÉȚ, hudulețe, s. n. V. huludeț. (Sursa: DEX '98 )
HUDULÉȚ s. (TEHN.) (Transilv. și Ban.) sfârcel. (~ la războiul de țesut.) (Sursa: Sinonime )
huduléț (huludéț), s.n. (reg.) 1. bețișorul ce ține țeava în suveică. 2. cuiul din urechile proțapului la car. (Sursa: DAR )
| huduleț substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | huduleț | hudulețul |
| plural | hudulețe | hudulețele |
| genitiv-dativ | singular | huduleț | hudulețului |
| plural | hudulețe | hudulețelor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
