HUȚÚL, -Ă,huțuli, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o populație slavă din regiunea muntoasă de la izvoarele Siretului și Ceremușului și care vorbește un dialect ucrainean; huțan (2). 2. Adj. Care aparține huțulilor (1), privitor la huțuli. – Din ucr. hucul. (Sursa: DEX '98 )
HUȚÚL s. v. huțan. (Sursa: Sinonime )
huțúl s. m., adj. m., pl. huțúli; f. sg. huțúlă, g.-d. art. huțúlei, pl. huțúle (Sursa: Ortografic )
