Dex.Ro Mobile
HRĂNÍ, hrănesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Adesea fig.) A da cuiva să mănânce sau a mânca; a (se) nutri, a (se) alimenta. ◊ Expr. (Refl.) A se hrăni cu vânt = a nu avea ce mânca; a mânca foarte puțin, a ciuguli. 2. Refl. Fig. (Reg.; despre vinuri) A deveni tare datorită vechimii. [Var.: (pop.) hărăní vb. IV] – Din sl. hraniti. (Sursa: DEX '98 )

HRĂNÍ vb. 1. v. mânca. 2. v. întreține. (Sursa: Sinonime )

HRĂNÍ vb. v. întreține, menține, sătura. (Sursa: Sinonime )

hrăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hrănésc, imperf. 3 sg. hrăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. hrăneáscă (Sursa: Ortografic )

A HRĂNÍ ~ésc tranz. 1) (persoane, animale, plante) A întreține cu hrană; a alimenta. 2) (persoane) A asigura cu cele trebuincioase existenței; a întreține. /<sl. hraniti (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
hrăni   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) hrăni hrănire hrănit hrănind singular plural
hrănește hrăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) hrănesc (să) hrănesc hrăneam hrănii hrănisem
a II-a (tu) hrănești (să) hrănești hrăneai hrăniși hrăniseși
a III-a (el, ea) hrănește (să) hrănească hrănea hrăni hrănise
plural I (noi) hrănim (să) hrănim hrăneam hrănirăm hrăniserăm, hrănisem*
a II-a (voi) hrăniți (să) hrăniți hrăneați hrănirăți hrăniserăți, hrăniseți*
a III-a (ei, ele) hrănesc (să) hrănească hrăneau hrăni hrăniseră
* Formă nerecomandată