HRISÓV,hrisoave, s. n. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Act domnesc care servea ca titlu de proprietate, de privilegiu etc.; ispisoc. – Din ngr. hrisóvuilon „bulă de aur”. (Sursa: DEX '98 )
HRISÓV ~oáven. 1) (în Moldova medievală) Carte domnească prin care se recunoștea un drept sau un privilegiu. 2) Document vechi; gramotă. /<ngr. hrisóvuilon (Sursa: NODEX )
HRISÓV s. (înv.) ispisoc, sinet, uric, carte domnească. (~ emis de cancelaria domnească.) (Sursa: Sinonime )
hrisóv (hrisoáve), s. n. – Scrisoare, act ce servea ca titlu de proprietate, de privilegiu, pergament. Se numeau astfel toate documentele ce proveneau de la cancelaria domnească, și care purtau sigiliul domnitorului. – Var. (înv.) hrisovúl, (pop.) hristov. Ngr. χρμσόβουλον „bulă de aur” (Roesler 579; DAR), cf. v. sb. hrisovolĭ. Sec. XVII. Pentru nume, cf. și bula „sigiliu papal” și „document papal”. – Der. hrisovolit, s. m. (persoană care se bucura de un drept sau privilegiu, în virtutea unui document al domnitorului). (Sursa: DER )
