HRÍNCĂ, hrinci, s. f. (Reg.) Felie mare de mămăligă sau de pâine. – Din ucr. hrinka. (Sursa: DEX '98 )
HRÍNCĂ ~ci f. pop. Bucată dintr-un aliment, tăiată, de obicei, subțire. /<ucr. hrinka (Sursa: NODEX )
hríncă (hrínci), s. f. – (Mold.) Bucată de mămăligă. Rut. hrinka (DAR; Bogrea, Dacor., IV, 822). (Sursa: DER )
hríncă s. f., g.-d. art. hríncii; pl. hrinci (Sursa: Ortografic )
| hrincă substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | hrincă | hrinca |
| plural | hrinci | hrincile |
| genitiv-dativ | singular | hrinci | hrincii |
| plural | hrinci | hrincilor |
| vocativ | singular | hrincă, hrinco |
| plural | hrincilor |
