HRAM,hramuri, s. n. 1. Patronul unei biserici creștine; p. ext. serbarea patronului unei biserici. 2. (Pop.; în expr.) Ce hram porți (ori poartă) sau ții (ori ține)? = ce fel de om ești (sau este)? – Din sl. hramŭ. (Sursa: DEX '98 )
HRAM ~urin. Sărbătoare religioasă în cinstea sfântului ocrotitor al unei biserici. /<sl. hramu (Sursa: NODEX )
HRAM s. (BIS.) (reg.) rugă, (înv.) serbare. (O biserică are ~ul sfântul Gheorghe.) (Sursa: Sinonime )
hram,hrámuri, s.n. (reg., înv.) învelitoare de pat din catifea. (Sursa: DAR )
hram (hrámuri), s. n. – 1. Închinare a unui lăcaș de cult. – 2. Patron al unei biserici. – 3. Serbare a patronului unei biserici. Sl. chramŭ „casă, templu” (Cihac, II, 142), cf. rus. chram „biserică”. (Sursa: DER )
hram (hrámuri), s. n. – Pătură, învelitoare. – Var. hramă. Tc. ikram „covor” (Tiktin; DAR). (Sursa: DER )