Dex hrăpi, hrapi, definiţie hrăpi, dex.ro Mobile

hrăpí (hrăpésc, hrăpít), vb. – 1. A gîfîi, a sufla greu. – 2. A lătra, a urla. Sl., cf. rus. chrapetĭ „a sforăi”. În Trans. și Bucov. Cf. hropot. (Sursa: DER )

hrăpi verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) hrăpi	hrăpire	hrăpit	hrăpind	singular	plural
		(a) hrăpi	hrăpire	hrăpit	hrăpind	hrăpește	hrăpiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	hrăpesc	(să) hrăpesc	hrăpeam	hrăpii	hrăpisem
	a II-a (tu)	hrăpești	(să) hrăpești	hrăpeai	hrăpiși	hrăpiseși
	a III-a (el, ea)	hrăpește	(să) hrăpească	hrăpea	hrăpi	hrăpise
plural	I (noi)	hrăpim	(să) hrăpim	hrăpeam	hrăpirăm	hrăpiserăm, hrăpisem*
	a II-a (voi)	hrăpiți	(să) hrăpiți	hrăpeați	hrăpirăți	hrăpiserăți, hrăpiseți*
	a III-a (ei, ele)	hrăpesc	(să) hrăpească	hrăpeau	hrăpiră	hrăpiseră

* Formă nerecomandată